In acelaşi timp, Rothus arată că factorii de mediu au la rândul lor un rol important în procesul îmbătrânirii, astfel, oamenii care fac în mod regulat exerciţii de mişcare se pare că trăiesc mai mult. Bolile, stresul, obezitatea, fumatul, alcoolul pot contribui la accelerarea îmbătrânirii. Spencer A. Rothus enumera mai multe teorii biologice ale îmbătrânirii, prin care: Teoria îmbătrânirii celulare conform căreia îmbătrânirea apare din cauza faptului că celulele îşi pierd capacitatea de a se reproduce şi de a se întreţine; Teoria radicalilor liberi emisă în 1956 şi completată în 1993 de profesorul dr. Denhom Harman, conform căreia radicalii liberi produşi în exces de diferite surse exogene precum: expunerea la soare, tabagismul, poluarea radioactivă, utilizarea unor medicamente în exces, au efecte nocive, agresive, provocând uzura biologică, îmbătrânirea şi o patologie cumulativă, moleculară, macromoleculară şi subcelulară. De asemenea, sistemul de interrelaţii de amplificare, stres - uzură -îmbătrânire - moarte celulară, este important în procesul involutiv. Stresul apare ca o discrepanţă percepută subiectiv între solicitări şi autoevaluarea capacităţilor proprii. Răspunsul la situaţii stresante mobilizează întreaga fiinţă umană pusă în faţa unor cerinţe inedite de adaptare. Cercetările lui Meerson în 1989 şi Cutlir în 1991 au evidenţiat că stresul duce la uzură celulară, biologică, fiind implicat direct în îmbătrânire şi senescenţă. Problema care se pune este de a stimula stresul pozitiv care solicită optimul disponibilităţilor adaptative ale individului, şi a atenua stresul negativ care induce tulburări de adaptare (depresia generată de pensionare). Fundamentală din punct de vedere biologic şi psihologic în procesul îmbătrânirii este scăderea capacităţii de adaptare la nivelul funcţionării diferitelor organe, la nivelul metabolismului celular şi la nivelul funcţiilor psihice. Este important de adăugat că trebuie să se facă distincţie între îmbătrânire, care este un proces continuu, dinamic şi bătrâneţe, care reprezintă o etapă distinctă în cursul ontogenezei. Procesul de îmbătrânire trebuie privit ca o rezultantă a unor fenomene de o mare diversitate şi de o rară complexitate.

Allo stesso tempo, Rothus mostra che anche i fattori ambientali svolgono un ruolo importante nel processo di invecchiamento, quindi le persone che si esercitano regolarmente sembrano vivere più a lungo. Malattia, stress, obesità, fumo, alcol possono aiutare ad accelerare l'invecchiamento. Spencer A. Rothus elenca diverse teorie biologiche sull'invecchiamento, per cui: La teoria dell'invecchiamento cellulare secondo cui l'invecchiamento si verifica a causa del fatto che le cellule perdono la capacità di riprodursi e mantenersi; La teoria dei radicali liberi emanata nel 1956 e completata nel 1993 dal professor Dr. Denhom Harman, secondo la quale i radicali liberi prodotti in eccesso da varie fonti esogene quali: esposizione al sole, fumo, inquinamento radioattivo, uso eccessivo di droghe, hanno proprietà dannose, aggressive effetti, provocando l'usura biologica, l'invecchiamento e una patologia cumulativa, molecolare, macromolecolare e subcellulare. Inoltre, il sistema delle interrelazioni di amplificazione, stress - usura - invecchiamento - morte cellulare, è importante nel processo involutivo.Lo stress appare come una discrepanza soggettivamente percepita tra le richieste e l'autovalutazione delle proprie capacità. La risposta a situazioni stressanti mobilita l'intero essere umano messo di fronte a requisiti di adattamento unici. La ricerca di Meerson nel 1989 e Cutlir nel 1991 hanno dimostrato che lo stress porta all'usura cellulare e biologica, essendo direttamente coinvolto nell'invecchiamento e nella senescenza. Il problema è stimolare lo stress positivo che richiede la disponibilità adattativa ottimale dell'individuo, e alleviare lo stress negativo che induce disturbi dell'adattamento (depressione generata dal pensionamento). Fondamentale dal punto di vista biologico e psicologico nel processo di invecchiamento è la diminuzione della capacità adattativa a livello di funzionamento dei diversi organi, a livello del metabolismo cellulare ea livello delle funzioni psichiche. È importante aggiungere che occorre fare una distinzione tra invecchiamento, che è un processo continuo e dinamico, e invecchiamento, che è una fase distinta dell'ontogenesi.Il processo di invecchiamento deve essere visto come il risultato di fenomeni di grande diversità e rara complessità.