Implicaţiile psihologice ale retragerii din activitate (pensionării) Odată cu retragerea din activitate sau cu pensionarea are loc o scădere a nivelului de trai, la această situaţie materială adăugându-se şi una social-psihologică. Retraşi din muncă, dar capabili, disponibili intelectual şi cultural, oamenii în vârstă sunt pentru societate o cantitate remarcabilă de experienţă, inteligenţă, aptitudini de rezervă, ce s-ar putea utiliza mai bine. Dezangajarea profesională constituie un eveniment complex cu un impact puternic asupra persoanelor în vârstă, întrucât se întrerupe brusc fluxul de energie, expansiunea socială antrenată prin exercitarea profesiunii care până în acel moment întreţinea un echilibru adaptativ. Structura Egouiui se confruntă cu un nou context psihologic al mediului în care se manifestă o criză a intereselor şi a capacităţilor profesionale antrenate până la pensionare, la care se adaugă şi o criză de prestigiu. Criza intereselor se exprimă printr-o antrenare pe prin plan a dorinţelor latente culturale şi de loisir -uri, astfel casa, căminul sunt neapărat centrul de greutate; de multe ori are loc o reorganizare a locuinţei, o organizare a programului zilei: - cresc orele de plimbare şi de drumuri pentru procurarea celor necesare vieţii de fiecare zi. In etape mai avansate (după 70-75 de ani) se manifestă o evoluţie mai pregnantă a proceselor de îmbătrânire. Aceste etape sunt încărcate de melancolie, involuţie (pot fi depresive, delirante şi demenţiale în cazuri de psihopatologizare); uneori are loc aşa numitul sindrom catard ce se manifestă prin negaţia (nu voi muri niciodată, vei suferi enorm etc.). Conştiinţa de îmbolnăvire devine tot mai dură prin conştientizarea pierderii forţelor fizice, mentale şi morale faţă de scopurile şi dorinţele privind realizările de viitor, mai mult sau mai puţin apropiat. Au loc modificări de caracter, afectivitate, hărţuieli, insensibilităţi, egoism etc.

Implicazioni psicologiche del pensionamento (pensionamento) Con il pensionamento o la pensione si ha una diminuzione del tenore di vita, a questa situazione materiale si aggiunge quella socio-psicologica. Pensionati dal lavoro, ma capaci, intellettualmente e culturalmente disponibili, gli anziani sono un bagaglio notevole di esperienza, intelligenza, capacità di riserva per la società che potrebbero essere meglio utilizzate. Il disimpegno professionale è un evento complesso e di forte impatto sull'anziano, in quanto interrompe improvvisamente il flusso di energia, espansione sociale spinta dall'esercizio della professione che fino a quel momento ha mantenuto un equilibrio adattivo. La struttura dell'Io affronta un nuovo contesto psicologico dell'ambiente in cui c'è una crisi di interessi e capacità professionali formate fino al pensionamento, a cui si aggiunge una crisi di prestigio.La crisi di interessi si esprime attraverso una formazione pianificata di desideri culturali e di svago latenti, quindi la casa, la casa sono necessariamente il centro di gravità; spesso c'è una riorganizzazione della casa, un'organizzazione del programma della giornata: - aumentare le ore di cammino e le strade per procurarsi ciò che è necessario per la vita quotidiana. Nelle fasi più avanzate (dopo 70-75 anni) si ha un'evoluzione più marcata dei processi di invecchiamento. Queste fasi sono piene di malinconia, involuzione (possono essere depressive, deliranti e folli nei casi di psicopatologia); a volte c'è la cosiddetta sindrome catartica che si manifesta attraverso la negazione (non morirò mai, soffrirai enormemente, ecc.). La coscienza della malattia diventa sempre più difficile prendendo coscienza della perdita di forza fisica, mentale e morale verso gli obiettivi e i desideri per le conquiste future, più o meno vicine. Ci sono cambiamenti di carattere, affettività, molestie, insensibilità, egoismo, ecc.