Toate aceste lucruri se pot întâmpla la persoanele în vârstă sănătoase, dar bătrâneţea este marcată de multe ori de boală, slăbiciune, dezorientare, iar aceasta înseamnă dependenţă de alţii. In unele cazuri dependenţa este mare (din cauza dificultăţilor de deplasare), în schimb personalitatea îşi conservă identitatea şi continuitatea, conduita devenind însă limitată. În ultimii ani s-au lărgit preocupările pentru bătrâni, îmbogăţindu-se condiţiile culturale şi ocupaţionale ale acestora, s-au efectuat progrese importante în geriatrie - sanatorii de tratament general pentru bătrâni. Totodată se fac eforturi pentru organizarea unui confort material şi psihoafectiv mai bun în casele de bătrâni, deşi familia şi numai familia este cea care poate întreţine la bătrâni condiţia viabilă de identitate şi apartenenţă Ia conştiinţa de sine De prin anii '60, în ţările dezvoltate, confruntate cu un proces tot mai accentuat de îmbolnăvire demografică, şi-au făcut loc noi orientări în politica faţă de bătrâneţe, astfel, s-a putut înregistra o evoluţie de la o concepţie bazată aproape exclusiv pe asistenţă, la o concepţie bazată pe autonomie şi calitatea vieţii, pe menţinerea persoanei vârstnice în cadrul său obişnuit de viaţă. Această nouă orientare a avut mai multe raţiuni: mai întâi creşterea continuă a numărului de persoane vârstnice şi în acest cadru, creşterea proporţiei marilor vârstnici. Aceasta a adus un contingent crescut de persoane vârstnice cu variate grade de dependenţă, ceea ce înseamnă o creştere a nevoilor de îngrijiri, care depăşeau capacităţile asistenţei pe paturi. Dependenţa este un proces de mare complexitate, incluzând componente bio - medicale, morfo -funcţionale, psihologice, sociale, socio -familiale şi socio - culturale, economice; acest proces include o orientare de grade de deficite, de la deficite uşoare sau monodeficite până la dependenţa totală sau pierderea autonomiei. Se va considera că un individ este dependent dacă prezintă una, mai multe, sau toate din următoarele caracteristici: - nu se poate deplasa; - nu bea singur, trebuie alimentat total; este incapabil de a se spăla; nu se poate îmbrăca; - are incontinenţă urinară simplă, permanentă;

Tutte queste cose possono accadere a persone anziane in buona salute, ma la vecchiaia è spesso segnata da malattie, debolezza, disorientamento e questo significa dipendenza dagli altri. In alcuni casi la dipendenza è elevata (a causa delle difficoltà di viaggio), invece la personalità mantiene la sua identità e continuità, ma il comportamento diventa limitato. Negli ultimi anni le preoccupazioni per gli anziani si sono ampliate, arricchendo le loro condizioni culturali e lavorative, sono stati compiuti importanti progressi nella geriatria - sanatori per la cura generale degli anziani.Allo stesso tempo, si sta cercando di organizzare un migliore comfort materiale e psico-affettivo nelle case di riposo, sebbene la famiglia e solo la famiglia sia quella che può mantenere negli anziani la condizione vitale di identità e appartenenza. Dagli anni '60, nei paesi sviluppati, di fronte a un crescente processo di malattia demografica, si sono avuti nuovi orientamenti nella politica verso la vecchiaia, è stato così possibile registrare un'evoluzione da una concezione basata quasi esclusivamente sull'assistenza. concezione basata sull'autonomia e sulla qualità della vita, sul mantenimento dell'anziano nella sua vita abituale. Questo nuovo orientamento aveva diverse ragioni: in primo luogo, il continuo aumento del numero di anziani e, in questo contesto, l'aumento della proporzione di anziani. Ciò ha portato ad un aumento del contingente di persone anziane con diversi gradi di dipendenza, il che significa un aumento del bisogno di cure, che ha superato la capacità di cura del letto.La dipendenza è un processo di grande complessità, comprendente componenti biomediche, morfo-funzionali, psicologiche, sociali, socio-familiari e socio-culturali, economiche; questo processo include un orientamento dei gradi di deficit, da deficit lievi o singoli alla dipendenza totale o perdita di autonomia. Un individuo sarà considerato dipendente se ha uno, più o tutti i seguenti: - non posso muovermi; - non bere da solo, devi essere completamente nutrito; non è in grado di lavarsi; non può vestirsi; - ha un'incontinenza urinaria semplice e permanente;