Schimbarea bruscă de mediu poate determina o degradare, bătrânul neavând în unele cazuri, mijloacele necesare unei readaptări prompte. Uneori el nu supravieţuieşte acestei schimbări ("moartea familială"). Evoluţia nefavorabilă a bătrânului imediat după întoarcerea într-un cămin, duce uneori la nedumerirea şi nemulţumirea familiei care se simte într-un fel vinovată, dar proiectează această vinovăţie asupra personalului de îngrijire, considerând că nu îşi face datoria cum trebuie şi pot să ofere conflicte serioase. In privinţa bătrânului, asistăm la decompensări cardiace rapide, la instalarea de depresii grave ce pot duce chiar la suicid, negativism alimentar, stări confuzionale, pierderi ponderale, alterări ale constantelor bio-amorale, lipsă de răspuns terapeutic. Cauzele pot fi multiple; Ia fragilitatea psihologică şi biologică a organismului vârstnic (diminuarea capacităţilor de adaptare, epuizarea rezervelor funcţionale, conştientizarea îmbătrânirii, a regresiei şi perspectiva sfârşitului) se adaugă "stresul schimbării mediului ambiant" precum şi unele condiţii ce ţin de cămin: privarea de obişnuinţe, limitarea contactelor cu cei apropiaţi, impunerea unei alimentaţii cu care nu este obişnuit, confruntarea cu personalul de îngrijire, care îi apare străin, mai ales când se comportă rece şi distant; toate acestea perturbă brutal psihicul persoanei vârstnice, dereglându-i funcţionalitatea unor verigi somatice. Este, deci, de evitat întotdeauna "amplasamentul inadecvat" sau "neconsimţit". Pe de altă parte, trebuie, ca mediul de familie să respecte unele principii în situaţiile în care, vrând -nevrând, îl confruntă adesea cu decizia de instituţionalizare a unui vârstnic aflat în supravegherea sa. Dacă plasamentul instituţional este indicat, medicul va insista pentru pregătirea pacientului din punct de vedere psihologic, spre a se evita sau atenua tulburările de adaptare.

Il repentino cambio di ambiente può provocare un degrado, il vecchio non avendo in alcuni casi i mezzi necessari per un pronto riadattamento. A volte non sopravvive a questo cambiamento ("morte familiare"). L'evoluzione sfavorevole dell'anziano subito dopo il rientro in casa, porta talvolta alle perplessità e all'insoddisfazione della famiglia che si sente in qualche modo colpevole, ma proietta tale colpa sul personale di cura, visto che non svolge adeguatamente il proprio dovere e può offrire conflitti gravi. Per quanto riguarda gli anziani, si assiste a un rapido scompenso cardiaco, all'instaurarsi di una grave depressione che può portare anche al suicidio, negatività alimentare, confusione, dimagrimento, alterazioni delle costanti bioamorali, mancanza di risposta terapeutica.Le cause possono essere molteplici; Alla fragilità psicologica e biologica dell'organismo anziano (diminuita adattabilità, esaurimento delle riserve funzionali, consapevolezza dell'invecchiamento, regressione e prospettiva della fine) si aggiunge lo "stress da cambiamento ambientale" e alcune condizioni familiari: privazione delle abitudini, limitato contatto con quelli a lui vicini, l'imposizione di una dieta a cui non è abituato, il confronto con il personale di cura, che gli appare estraneo, soprattutto quando si comporta freddo e distante; tutto ciò disturba brutalmente la psiche dell'anziano, interrompendo la funzionalità dei legami somatici. È quindi sempre necessario evitare "ubicazione inappropriata" o "non consenso". D'altra parte, l'ambiente familiare deve rispettare alcuni principi nelle situazioni in cui, volenti o nolenti, spesso si confronta con la decisione di istituzionalizzare una persona anziana sotto la sua supervisione. Se viene indicata la collocazione istituzionale, il medico insisterà nel preparare psicologicamente il paziente per evitare o alleviare i disturbi dell'adattamento.